Omenirea a murit - Romence

Omenirea a murit - Romence

A existat un sat...
A fost odată ca niciodată ....
M-am nascut...
În acel sat...
Anul 1954....
Sezonul de toamna...
10 septembrie...
Zilele de vineri pana.....
Una la miezul nopț ii...
Luna este afară ...
Stele ciripesc.....
Numele satului meu...
Yassibağ...
Asa dragut..
Mici 40-om.
Să ră că cioasă .
Departe de civilizatie..
Dar adevarul este...
A existat omenirea...
Nu a fost dragoste...
Nu a fost respect...
Nu a fost de ajutor...
În acest sat....
Ce acolo apa...
Nici electricitate.
Ce televizor...
Ce frigider..
Ce maș ină de spă lat
Ce maș ină ...
Ce Clinica de să nă tate...
Ce scoala...
De asemenea, nu a existat un magazin alimentar...
Drumurile erau drum de murdă rie.
In mijlocul satului...
Un copac imens..... dud
O fântână în umbra ei..
Ț ă ranul de aici...
Oamenii au umplut gă leata cu apă de cupru...
El a luat apa la casa...
Nunț ile beatuful devin...
3 ziua a 3-noapte devin....
Să rbă torile religioase devin foarte bune....
Produse alimentare se face în cazane mari... Fierte
Distribuite oamenilor saraci....
Ș i...
Acum... 3-5 ani devin...
Civilizatie a venit...
Omenirea este de peste...
Civilizatia...
E ca ș i peste tot..
Omenirea a dispă rut..
Omenirea a murit..
In lume..
Există 5 mii de bogat
Ele sunt toti monstrii..
7 miliarde de oameni mei..
Foarte foame...
Omenirea a murit.....
Timpul meu prietenii veni...
Întreaga omenire.... te trezeș ti

Mersin-12.12.2008-Bilal Genis